Ce vrei să te faci când vei fi mare?
11.05.2021 in Scrise de catre farmacistii MaxifarmaÎntrebarea, inevitabilă, pusă tuturor copiilor mici de către părinți, bunici, rude, vecini.
Răspunsul meu, la aceasta întrebare, mică fiind: învățătoare!
Cu trecerea anilor, îndrăgostită fiind și de chimie, lucrurile s-au schimbat. Îmi imaginam: laborator, experiențe chimice, halat alb, comunicarea cu oamenii, posibilitatea de a contribui cumva la îmbunătățirea sănătății lor. În felul acesta am ajuns sa optez pentru profesia de farmacist. Cu siguranța, și acum aș face aceeași alegere. Ceea ce a urmat, în anii studenției, a fost greu dar și frumos însă incomparabil cu activitatea din farmacie.
În farmacie, la începuturi, făceam multe preparate, începând cu rivanol, apă oxigenată, tincturi și terminând cu emulsii, suspensii, supozitoare având mai puțin contact direct cu pacientul. A fost perioada in care am avut ocazia să folosesc din plin cunoștințele acumulate in facultate și să utilizez la maximum Farmacopeea Romana. Totul în beneficiul pacientului.
A urmat o perioada în care contactul direct cu pacientul a fost si este omniprezent.
Activitatea din farmacie aduce satisfacții profesionale dar si sentimentul datoriei împlinite.
În aproape 32 de ani de experiență în farmacie, am întâlnit nenumărate situații in urma cărora pacientul a revenit pentru a-mi mulțumi ca nu l-am lăsat sa persiste in greșeală.
Îmi vine-n minte un caz de la începutul carierei mele de farmacist de circuit deschis, al unui pacient care fusese încurajat sa se auto trateze.
M-a marcat și de atunci am încercat să conving oamenii că auto medicația nu este cea mai buna soluție, cand vorbim de sanatate.
S-a prezentat în farmacie un pacient care mi-a solicitat un anumit unguent, unguent ce se poate elibera fără prescripție medicală. Era într-o vădită suferința, ceea ce m-a determinat sa fiu și mai atentă. L-am întrebat pentru ce anume îl folosește, cine îi recomandase medicamentul și l-am rugat să îmi povestească puțin despre suferința sa. Mi-a povestit că are piciorul roșu, umflat și dureros, considerând că disconfortul și suferința se datorează unei înțepături de insectă, crezând totodata că este indicat să folosească un unguent clasic, pe care îl mai folosise pentru afecțiuni asemănătoare. Era pentru a treia oară într-o farmacie și, pentru ca nu observase îmbunătățirea stării de sănătate, dorea sa folosească si un unguent cu acțiune antiinflamatoare, bazându-se de asemenea pe experiențele anterioare.
I-am solicitat să-mi arate piciorul. Era umflat, roșu si fierbinte ca o “paine scoasă din cuptor” iar la apăsare lăsa o amprentă albicioasă. Din cele relatate de dumnealui, mi-am dat seama că practicase autodiagnosticarea și automedicația iar la farmaciile la care mai fusese, i se eliberase medicația cerută fără a fi întrebat de ce și pentru ce folosește medicamentul. Gândul m-a dus la erizipel, o boala gravă care nu se tratează prin automedicație. Cum nu eram în măsură să pun eu diagnosticul, am urmat procedura corectă, învățată în facultate: consultul medicului de familie si eventuala trimitere la un medic de specialitate.
“- Și nu-mi dați nimic?”, m-a întrebat el.
“- Cred că ați încercat destule, fără niciun rezultat, punându-va in pericol piciorul. Mergeți la medic pentru consult de specialitate, pentru ca boala dumneavoastră nu se tratează cu leacuri băbești și prin automedicație.”, i-am spus si l-am convins să nu insiste pe autotratament.
După o perioadă de timp, persoana în cauză a trecut din nou pragul farmaciei, de data aceasta pentru a-mi mulțumi, piciorul fiindu-i salvat în ultimul moment, după un tratament intens și complex, sub supraveghere medicală.
Sunt convinsă că noi, în farmacie, putem darui sănătate oamenilor, atunci cand ne aplecăm cu mai mare atenție asupra cererilor formulate de pacient.