Planset de bebe la final de tura
11.05.2021 in Scrise de catre farmacistii MaxifarmaNu vi se pare că, in fiecare zi, scriem cu toții o poveste prin toate întămplările noastre? Fiecare lucru nou-văzut, fiecare situație rezolvată, fiecare zâmbet furat sunt capitole ale unei cărți în care personajele suntem noi și oamenii pe care-i întâlnim.
Trebuie să fii pregătită pentru tot soiul de discuții, cereri, niciuna semănând cu cealaltă. Dintotdeauna am fost o fire deschisă și probabil că mulți oameni simt asta și pur și simplu vin să discute cu mine. Habar nu am de ce , nici nu cred că sunt vreo mare vorbăreață; în schimb, mi se tot spune că sunt o bună ascultătoare.
Tura se apropia de sfârșit, eram mulțumită de faptul că reușisem să-mi ating toate obiectivele pentru acea zi, când mă trezește din gânduri un plânset de copil - era un plânset de durere. Mama parcă nu mai avea puterea de a-l calma și, speriată, îl agita și mai rău. Printre suspine, aflu că era primul copil, primul puseu de febră, prima vizită la medic. Copilul refuza medicația , iar dânsa se panicase foarte rău. Cunoșteam foarte bine acea stare, cu ani în urmă trăisem aceeași panică cu propriii mei copii. În acel moment am știut că pot liniști bebelușul și, sigură și calmă, cu ochii blânzi, m-am apropiat de el și am început să-i vorbesc.
În câteva minute, copilul se liniștise, parcă nu mai era același copil care intrase în farmacie. Mama se uita uimită și, suspinând, mi-a mărturisit că bebele plângea de câteva ore, iar febra de atunci nu scădea. I-am împărtășit din trucurile folosite de mine ( în oglindă lua și bebe și reflexia sa medicamentul) și, pentru a mă asigura că a înțeles corect, am pus-o să repete, am făcut schimb de numărul de telefon, smulgându-i promisiunea că mă va suna ori de câte ori va avea nevoie.
La prima oră a dimineții știam deja că reușise să țină febra în frâu, că lucrurile se îndreptau spre un făgaș normal. M-am bucurat că reușisem să-i ajut pe amândoi și, de fiecare dată când ne întânlim, mama nu uită a-mi mulțumi. Minunea cu ochi jucăuși se prinde de degetul meu de parcă ne cunoaștem de o viață.
Nu mă consider expertă, nu consider că eu fac lucrurile foarte bine ( sau măcar corect) ,dar știu că, atât cât îmi stă în putere, încerc.
Când pacientul te apreciază, simți că totul îți merge mai bine de la sine. Lucrezi mai repede și mai bine, îți vine să zâmbești toată ziua și parcă ai tot timpul o melodie frumoasă în minte.